Centenarul Unirii: 100 de ani de la Marea Unire

Astăzi în incinta Gimnaziului „Gr. Vieru”, s. Baccealia, r. Căușeni s-a sărbătorit  „Centenarul Unirii: 100 de ani de la Marea Unire”

 

Cei 100 de ani trecuți de la înfăptuirea Marii Uniri de la 1918 au fost sărbătoriți in incinta Gimnaziului „Gr. Vieru”, s. Baccealia, r. Căușeni, printr-o serie de activități tematice desfășurate pe parcursul acestei zile ce au culminat cu o serbare organizată în incinta gimnaziului la careul de lucru Sub conducerea d-nei profesoare de istorie, Nenov Claudia, a dnei Țîbîrnă Elena Gr., director adjunct și a dnei Rusu Lidia, director adjunct împreună cu elevii claselor a III-a, a VII-VIII-a.

Sub conducere adiriginților claselor a I-IX-a au fost organizate ore de dirigenție, unde, au interpretat cântece,  au vizionat filme și au purtat discuții despre evenimentele anului 1918 care au dus la Unirea de la 1 Decembrie. Elevii și-au exprimat opinia despre rolul lor în societatea contemporană.

 

27 martie 1918 Sfatul Ţării a votat unirea Basarabiei cu România

Pe 27 martie 1918 Sfatul Ţării a votat unirea Basarabiei cu România, Basarabia fiind astfel prima dintre provinciile istorice care s-a unit cu România. Au urmat celelalte provincii românești – Ardealul, Crișana, Banatul, Maramureșul și Bucovina – spre sfârșitul anului 1918, fiind creată România Mare.

 (Foto: simbol)

Efectele Unirii au fost anulate la 28 iunie 1940, când Rusia a anexat din nou Basarabia, în baza pactului secret Ribbentrop-Molotov.

Prin Tratatul de la București din 1812, partea situată la răsărit de Prut a principatului Moldovei a intrat în componența imperiului Rusiei. Din acel moment, au intrat în concurență, pentru locuitorii acestui ținut formând gubernia Basarabiei, două concepții identitare potrivnice : « românismul » care promova unirea politică și culturală a tuturor vorbitorilor graiurilor est-romanice indiferent de împărățiile ale căror supuși erau (Imperiul Habsburgic, Imperiul Rus sau Imperiul Otoman), și «moldovenismul» susținut de autoritățile rusești, care promova deosebirea și despărțirea cultural și politică a vorbitorilor graiurilor est-romanice supuși ai «Țarului tuturor Rusiilor», de ceilalți. Unirea Basarabiei cu România votată la data de 27 martie (9 aprilie) 1918 de către Sfatul Țării, (parlamentul Republicii Democratice Moldovenești) reprezintă concretizarea și biruința mișcării « româniste » din acest ținut.

În contextual prăbușirii Imperiului Rus, anarhia și violența trupelor rusești debandate a determinat Sfatul Țării să cheme, în 13 ianuarie 1918 armata română în Basarabia, pentru a pune capăt jafului. Sovietul bolșevic din Chișinău, aflând despre chemarea trupelor române, a declarat că nu se va mai supune Sfatului Țării și a anunțat o primă pentru capetele conducătorilor guvernului Republicii. Până la urmă însă bolșevicii au fost nevoiți să părăsească Basarabia.

Până la ședința din 27 martie 1918 a Sfatului Țării, comitetele ținuturilor din Bălți, Soroca și Orhei au fost consultate în privința Unirii cu Regatul României. Pe 27 martie, Sfatul Țării a votat în favoarea Unirii cu România cu următoarele condiții:

1. Sfatul Țării urma să ducă la bun sfârșit o reform agrară, care trebuia să fie acceptată fără obiecțiuni de guvernul român;
   2. Basarabia avea să rămână autonomă, având să aibă propriul său organ legislativ, Sfatul Țării, ales prin vot democratic;
   3. Sfatul Țării avea să voteze bugetul local, urma să controleze consiliile zemstvelor și orașelor și avea să numească funcționarii administrației locale;
   4. Recrutările aveau să fie făcute pe baze teritoriale;
2. Legile locale și forma de administrare puteau fi schimbate numai cu acordul reprezentanților locali;
3. Drepturile minorităților urmau să fie garantate prin lege și respectate în statul român;
   7. Doi reprezentanți ai Basarabiei aveau să facă parte din guvernul central român;
   8. Basarabia urma să trimită în Parlameantul României un număr de deputați proporțional cu populația regiunii;
   9. Toate alegerile aveau să fie organizate pe baze democratice, urmândsă se bazeze pe votul direct, egal, secret și universal;
   10. Noua Constituție urma să garanteze libertatea cuvântului și a religiei;
   11. Urma să fie proclamată o amnistie pentru toate persoanele care comiseseră infracțiuni politice în timpul revoluției.
   12. Din cei 135 de deputați prezenți, 86 au votat în favoarea Unirii, 3 au votat împotrivă, iar 36 s-au abținut, 13 deputați fiind absenți( lista și opțiunile la votare).

Citirea rezultatului a fost însoțită de aplauze furtunoase și strigăte entuziaste „Trăiască Unirea cu România!”.

Timp de 22 da ani, Unirea cu România a ferit Basarabia de războiul civil rus, de tragediile colectivizării, ale Holodomorului, ale « terorii roșii » dezlănțuită de Ceka-GPU-NKVD și ale deportărilor către Gulag. Aceasta era întocmai scopul Sfatului Țării, inclusiv al delegaților ruși sau ucraineni care au votat Unirea.

În acest răstimp Basarabia a primit, conform datelor « Oficiului internațional pentru refugiați al Societății Națiunilor » întemeiat de Fridtjof Nansen, zeci de mii de refugiați din Rusia și Ucraina, majoritatea simpli civili (printre care meșteșugari sau mici prăvălieri evrei, credincioși pravoslavnici, simpli țărani ucraineni) care-și riscau viața trecând Nistrul înot sau pe ghiață sub gloanțele grănicerilor ruși (uneori și români). Dintre acești refugiați, socotiți indiferențiat « reacționari » sau « contra-revoluționari » de autoritățile sovietice, toți cei care se mai aflau în Basarabia în vara anului 1940, când Armata Roșie a ocupat țara, au fost deportați în Siberia.